E târziu
şi cred că ai repauzat destul
De ce să cazi alături
şi nu te-ai prelungi
aşa cum eşti
într-un infinit propriu?

Îţi dau o parte din tot
fără cuvinte
pentru acest început fără sfârşit
şi fără speranţe

Vezi?
cămaşa săracului acesta
e mai bogată
decât orice vis de glorie
sau altă zdreanţă
dar să fugi din vechile oglinzi
care mor în fiecare seară
şi în care ţi-ai lăsat zălog
cei şapte ani de-acasă

Sub pleoape sunt zăpezi
şi călduri tropicale
scaldă-te
în apa lor de cioburi sfărâmate
când câinii
îşi latră ciolanele pierdute
în somnul de noapte
torturaţi de o foame mai curată
ca mâinile prinţeselor sinucise

Păsări exotice
au zburat spre luna albă de bătrâneţe
şi sânii tăi
iau zorile în coarne
ca pe o capă de matador