Annie, pielea ta mai dulce decât funinginea
Şi eu, corabia mea împotmolită,
Cu toată încărcătura ei de animale şi plante,
Guzganii ei cojile nopţilor,
Lişiţele ei în sânge,
Incendiul face să trosnească plămânii,
Braţul se istoveşte plutind
Fruntea e neagră de atâta luptă cu semnalele.
Annie, pune genunchiul tău în palma mea
Aruncă pletele tale oceanului
Arată-te goală vulturilor
Capul tău e un şarpe înaripat,
Eu sunt o piatră în noapte,
Druizii m-au aşezat aici ca să opresc morţii
Şi acum trebuie să tac ca o stâncă povârnită.

Annie, ce ai făcut [cu] albinele
Sălciile, vulpile, portocalii?