Claudiu e o torţă

care se va stinge.

M-a ameninţat de câteva ori şi eu îl cred.


Claudiu a venit pe pământ

să mă ia pe mine, pe motocicletă, să-mi rup fustele,

să-i ţin coapsele bine între picioare,

să-l sărut pe ceafă, să-l strâng în braţe,

să-l iubesc.



Când merge cu viteză, Claudiu e o lumină mare.

Prin ea, văd toată liniştea.

Mai văd oraşul şi cerul.

Câţiva oameni şi câteva case.



Dacă s-ar stinge, n-aş mai vedea nimic.

Nu ştie, nici nu trebuie să afle.

Aşa că poartă peste ochi şi urechi, peste gură şi nas,

o cască de motocilist,

rotundă ca un pepene.

Eu port, la rândul meu, o cască rotundă ca un pepene.

Dacă am avea copii, şi ei ar purta căşti rotunde

ca nişte pepeni.

Ar fi nişte torţe

care s-ar stinge.


Ar veni pe pământ

pentru ca altcineva să le ţină coapsele bine între picioare,

să-i sărute pe ceafă, să-i strângă în braţe,

să-i iubească.



Să vadă

oraşul şi cerul.

Câţiva oameni şi câteva case.