Am aruncat năvodul să prind peştii culorilor
Glasul e străveziu în zare ca un ou de găinuşe
Cutia gândului se ascunde în tufişurile creierului
Hăitaşii destinului o alungă,
Şi amintirea curge cum dintr-un cerb rănit sângele.
Maxilarele cerului s-au încleştat în aluatul luminii
Şi cât de albă e bluza decoltată a mărilor.

Adun toate înfăţişările lumii sub cristalul pleoapei
Clatin în mâini ocheanul minutului
Continentele flutură în privire ca bandajele nopţilor
Cu spatele adus înspre fruntea hârtiei
Strâng colierele aerului din nevăzut melcii de sunete
Schimb turnesol inima în eprubeta versului.
A trecut peste cetăţi lebăda somnului
Se adună în jgheabul văgăunilor aiurarea ecoului
În închipuire bărcile de lumină aruncă ancorele
Rănile iernii se închid pe crengile trupului
Tâmpla se apropie de incandescenţa norilor
Şi de ţărână bucuria anotimpului răzbate cu rădăcinile.