Îţi alunecă peste umeri şalurile luminii
şi glasul îţi colorează părul
ca anilina păsărilor cerul,
ca steagurile peştilor coralii
era o noapte cu plopi şi cu umbre
şi în aerul moale pomii de catifea unduiau
doar fruntea lumina umedă ne-o ungea
bărcile alunecau pe ape ca violine
paşii dansau pe un desen de pasăre ucisă
ore de zinc şi-n pădure unde de cositor
puneau pe umeri chiciură, pe curcubeul serii cenuşe
albastre pleoapele rugineau violete zările
intram într-o subterană aceeaşi a timpului
nu ştim dacă întrebările puse nu mor în aer
ca şoimii fulgeraţi de săgeţi
până unde urcă statuia sângelui?
Dragostea mea îţi pune buclele în mâini
meduza infinitului îţi împietreşte în veac pasul
şi îţi desfaci blond pe umeri, ca părul, glasul
ca gioconda ne surâde această oaie
vrem să ne dansezi – josefine – la polul nord
oferă o banană focei în groenlanda
o foaie de palmier eschimosului
topeşte cu un zâmbet zăpada arctică
înveleşte-te caldă în ochiul negru al ursului alb
un steag, un steag inima pe catargul ochiului
şi alunecă aşa în ţările calde,
în pieptul nostru,
în nisip şi în vegetaţiile de smarald.