În aşteptarea inginerului Pelok Repaus
am găsit un şiret îmbibat cu apă e bun şi el la ceva

m-am pierdut pe un metru pătrat printre milioane de oameni cu ocupaţii uluitoare
pe-afară se mai chiuie metoda aceasta de exprimare spontană îşi mai păstrează eficacitatea
un băiat răguşit cântă îl doare în dezvoltarea lui
şi sapă cu înverşunare ca să-şi îngroape mâinile
o fată mă priveşte prin geamul closetului mă imploră să-i arunc o găleată cu apă în cap

acum îmi strig inscripţiile (un scârţâit de funie)
în casă nu e nimeni să-l întreb cum se mai zice mamă
doar nişte minimi adormiţi cu frunţile pe catafalc

frumoasă e nathur cu zăcămintele ei de promiscuităţi
ochii ne sună ca nişte saci de ovăz caii ciulesc urechile cerul se umple de globuri portocalii cum visez câteodată
bunica Mătăsoiu citeşte o carte de unul sătul până în gât care o zăpăceşte de dimineaţa până seara

minimii s-au trezit se joacă cu fasole e sportul lor favorit
şi eu culcat pe iarbă într-un umilitor repaus
îţi dăruiesc un peşte colorat