E-un ou adânc odaia-n care mor
Cu trandafiri albaştri la perete.
Nici geamuri, nici lucarne, nici pridvor,
Ci doar, la depărtări egale, pete,

Elipse descrescând urmez în zbor
Încet, spre centru, desfăcut în cete:
Stau zile grămădite-n coridor
De vizitiul dus ca să se-mbete.

Aşteaptă-n radă veselul vapor
Feeric, sub presiune, mugitor,
Cu ochi de căpitan ţintind lunetă.

Ci eu aici elipse noi încerc
Tot mai rotit, mai iute, mai în cerc
Şi simt un miez de suflet cum regretă.