Albã ca Zãpada are
ºapte feluri de pisici, –
de alt soi e fiecare,
iar pisoii sunt pitici.

Cea dintâi între princese
e un siamez (dar n-am
sã vã spun exact prin ce se
ilustreazã acest neam).

Un persan albastru,-a II-a
(rasa i-o cunosc pe sfert)
are botul ud ca roua
fi’ndcã bea tot lapte fiert.

Cã-i mai albã ca zãpada,
pe a III-a n-o prea rabd
(dar pe Albã ca Zãpada
nu o doare acest fapt).

Pãr electric are-a IV-a
când o mângâi în rãspãr;
botezatã Cleopatra,
e-o reginã,-ntr-adevãr.

Maidanezã, cea de-a V-a
nu danseazã bolero,
ci, pe searã, bate mingea
cu motanul lui Perrault.

Cu o blanã ca mãtasea,
dar cu sufletul stingher,
o jumate dintr-a VI-a
e-a lui Erwin Schrödinger.

(Pe cealaltã, dl Erwin
a ucis-o în secret, –
cãci stãtuse prost cu nervii,-n
pubertate, pe cât cred.)

Invizibilã, a VII-a
are zgardã de lamé;
trebuie sã vie noaptea
ca sã vezi ce neagrã e…

Mai fusese o a VIII-a,
dar s-a otrãvit c-un mãr.
(Cârja Babei Cloanþa-i propta,
azi, a crengilor de mãr.)