Sclipesc ochii, sticlesc ochii tigrilor de angora
şi matrozilor, pe mâneci, tresele şi ancora:
jos discordia,
sus concordia!
Or, ei ancora aruncă într-un vag tractir; la uşă,
şiruri-şiruri de mărgele, iar sub sticlă, o păpuşă:
pleac` ai noştri,
vin ai noştri...
Ci ne cereţi, domnişoare lingave, de la aceştia
să-i încânte micul clinchet, ca pe voi, al unei ceşti! A
şi căzut pe lume noaptea, ca-ntr-un cinematograf
(serenada-i de Tosselli, cavatina e de Raff):
sus discordia,
jos concordia...

Când, pe unul dintre dânşii, l-a cuprins misericordia,
ce, luând-o pe genunchii lui pe oacheşa-i lungană,
"Să mâncăm, îi spuse, cuiburi, cuiburi dulci de salangană!"

Şi, părându-li-se viaţa de pe mare prea amară,
marinarii amarară,
iar în urma lor, sclipiră ancore, -n zadar, şi rostre
sub pavoazurile fără preţ, de-acum, ca nişte mostre.