Numai creierul meu este din Nord,
trupul meu este totului tot din Sud,
numai arcul ideilor îl încord
ca s-aud săgeata trupului plecând, s-o aud.

Numai inima mea bate ding-dang
în clopotul trupului de muşchi şi de sânge,
numai privirea mi-o sparg
de lacrima lucrului care plânge.

Numai în somn sunt întreg,
numai în trezie sunt viu şi pătimaş
aidoma călăreţului viareg,
aidoma incaşului cu panaş.

Zăpezi eterne, dorurile mele,
de piatră trupul meu, şi de pământ,
timpul surâde printre stele
surâde S de vorba "sânt",

Ding-dang, numai inima, ding-dang numai ea
bate la mesele voastre,
în noaptea aceasta e-o singură stea
şi o nenumărare de ceruri albastre.