Cică englezii rostesc pe A în 7 feluri.*)
Bagadeluri – şi-i mare păcat:
De ce simplu şi nu complicat?
Să fie sănătoşi!
La noi A e A din moşi-strămoşi.
Când copilul cască gura şi zice A
apoi A iese, nu 7 feluri de A,
ferit-a Sfântul!
Scriem cuvântul
cum se rosteşte-n amvon:
A, adică avion;
Că nimeni nu-l fură:
A, adică anafură;
A de la Amsterdam
Şi pe scurtătura Adam;
Scrie corect, golane:
Nu te ţine de fasoane!

Aşadar cu A,
care se scrie A şi se citeşte A,
începem scrierea
şi vorbirea,
şi umplem pagină după pagină,
A lângă A, A după A, şi tot aşa,
Cum o ştii bine şi mata,
fără glumă
şi fără gumă!
(Păi, ia fii bun şi fă o socoteală
simplă şi mult pea banală:
engleza ca s-o stăpâneşti,
câte radiere prăpădeşti?)

Noi lui A nu-i zicem O, nici EI,
nici alte drăcovenii.
Că d-aia românu’-i român,
şi nu ca englezu’,
ori ca francezu’,
care până şi limbile-şi ferchezuiază,
că, adică, una zic şi alta fumează!


*) Marilena Munteanu-Alexandrescu: “LIMBA ENGLEZĂ – Ştiţi s-o pronunţaţi corect?” (Editura “Niculescu”, 1995, pag. 25).