Când treci de stâlp încep marile luciuri de ape dreptunghiulare sau
pătrate care acoperă întregul pământ în centrul lor nisipul ud
clădeşte neîntrerupt o piramidă fără trecut şi fără viitor

acolo printre tratele de logică pe care le iubeşte sincer stă Alexiou
mort demult cu luciul apelor până la glezne el furnizorul de materiale
cu viermi în nas ca Enkidu
el mângâie pe spate agonia somnului

"eşti supărat pe mine" îi strig el nu-mi răspunde se duce mai departe

vine o fată cu o păpuşă de cârpe în braţe Urâtă mai e săraca
O privesc cu milă şi blândeţe Îmi e prietenă de multă vreme
Nu scoate o vorbă Tac şi eu Apoi ea se ridică să plece spre
locurile unde rătăceşte pesemne Alexiou
"eşti un imaginar" îmi strigă "fără trecut şi fără viitor"

închipuiţi-vă gestul ei narativ
închipuiţi-vă înainte de orice un orb scăpat din peşteră cu lucurile de ape cenuşii ale ochilor mâncând pâinea brodată a celui din Lăuntrul său (piciorul pus peste mine)

şi dincolo fără trecut şi viitor călcând agale peste luciuri de ape vii şi moarte