O, visătoareo, spre-a plonja
În pur deliciu, volatil,
Învaţă, printr-un truc subtil
Să-mi ţii arípa-n mâna ta.

Răcoare de amurg te-nvinge
La fâlfâirea ei pe sus,
Prizonieru-i duh împinge
Întreaga zare spre apus.

Priveşte, tremură tot spaţiul
Precum un vast, nebun sărut
Ce nu-şi poate curma nesaţiul,
Al nimănui fiind născut.

Simţi paradisul cel sălbatic
Ca râsul fin, ascuns şi cald,
Curgând din gura ta noptatic
Până-n adâncu-acestui fald?

Iar sceptrul ţărmurilor zvelte
Roze-n amurgul calmei firi
E zbor închis ce-ai pus pecete
Pe-ale brăţării străluciri.

Traducere în limba română de
Petru Dincă