 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-12 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Era un mare perete alb - gol, gol, gol,
De perete o scară - înaltă, înaltă, înaltă Și jos o scrumbie afumată - uscată, uscată, uscată. El vine, ținând în mâinile sale - murdare, murdare, murdare, Un ciocan greu, un cui - ascuțit, ascuțit, ascuțit, Și-un ghem de sfoară - gros, gros, gros. Apoi urcă pe scara - înaltă, înaltă, înaltă, Și bate cuiul ascuțit - toc, toc, toc, Sus pe marele perete alb - gol, gol, gol. Dă drumul ciocanuui - care cade, care cade, care cade; Leagă de cui sfoara - lungă, lungă, lungă, Și de capătul ei, scrumbia afumată - uscată, uscată, uscată. El coboară scara - înaltă, înaltă, înaltă, O ia cu ciocanul - greu, greu, greu, Și apoi pleacă - departe, departe, departe. Și de atunci scrumbia afumată - uscată, uscată, uscată, La capătul acelei sfori - lungi, lungi, lungi Lin se leagănă - mereu, mereu, mereu. Am compus această poveste - simplă, simplă, simplă, Ca să se înfurie oamenii - gravi, gravi, gravi, Și să se bucure copiii - mici, mici, mici.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
