deseori intră neliniştea în târg ca un cal
jupuit şi noi mergem la cules pietricele albe
pe malul Ozanei.
către seară le vom înşira
sub formă de vers:
"carte îţi scrie a ta penelope, zăbavnic ulise:
uite, vine toamna şi degetele vor rugini
unul câte unul,
uite, vine toamna şi pleoapele vor strivi ochii"

dramele fiecărei zile se încheie
în cu totul alt veac

tinereţea are o tristeţe a ei colocvială
ochiul suspină lumiinos ca o flacără
care-şi aminteşte ceva:"tânăr fiind
în câmpiile verzi ale somnului..."

numai în urechea tăiată se auzi un strigăt
timpul se coloră puţin în roşu
pe margini.
aşa cum ne-am aminti brusc de existenţa
mâinilor noastre
introduse în gura leului, adică trufia
şi ploaia de octombrie, adică moartea
şi ploaia de april.