Dragilor extratereºtri,
nu ne mai jucaþi buieºtri:
daþi-ne, cum ºtiþi, de ºtire
cã ne sunteþi fraþi din fire!
Mai concret, daþi-ne semn,
care sã ne fie-ndemn
întru a noastrã Credinþã –
cu folos pentru ªtiinþã –,
cum c-avem acelaºi Tatã
care ne-a creat odatã.
N-o sã vã-ntrebãm de Mamã,
cã ea nu-i bãgatã-n seamã
câtã vreme doar bãrbaþii
au scris basmele cu taþii,
fãcãtorii de minuni
fãrã mame. (Ce minciuni!)
Vrem atâta doar sã ºtim:
cã demult de înfrãþim,
cã Adam-ul vostru-i neam
cu Adam-ul pãmântean,
cã la fel a fost fãcut
prin suflare peste lut.
Noi nu ridicãm problema
cã ne paºte… anatema.
Cum în Biblie nu scrie,
ºi mintea ne e pustie,
rostiþi voi dar precizare –
clarã ºi cuprinzãtoare –
cã ne sunteþi fraþi de Tatã,
de mereu, de niciodatã,
s-o luãm drept pomenire
pentru a noastrã înfrãþire…

Dacã faceþi cum vã spun,
treaba o sã fie… “tun”!
Ne vom liniºti precis
ºi-om zice: Aºa ni-i scris –
noi ºi voi, fraþi buni, de-o seamã,
de un Tatã, ori de-o Mamã.
Cã de-i Mamã sau e Tatã,
saga e ºi-aºa ’ncheiatã.