După gard, un pui de cioară,
Furişat şi nemişcat
Stă pitit în iarba rară
Cu piciorul fracturat.

Negru-tuci, albastru-aproape,
Se tot uită temător…
Penele-i lucesc în ape,
Pasu-i e şovăitor…

“Ce-ai păţit măi ciob de noapte?”
Îl întreb cu glas scăzut…
………………………................
“Vreau şi eu un strop de lapteee!”
“Tu de unde-ai apărut?”
Mă trezesc spunând cam tare
Tot privind în jur mirată/mirat
Şi zăresc, surpriză mare,
Un pisoi de ciocolată/întunecat.

Se întinde alintat
Pe lăbuţele-i din ghete,
Negru-tuş şi… cam speriat…
“Zi-i, ţi-e foame, măi băiete?

Mau-mau-mau cu papucei
Zău ţi-aş da ceva mâncare
Dar la roşii şi ardei
Nu-ţi pot spune poftă mare!”

“Mau… chiar n-ai nimic în plasă
Pentru mine şi cioroi?
Am rămas singuri acasă,
Ne e foame la amândoi!”

“Mau-Miorlau şi Cra-Cra-Cra
Iute fug s-aduc mâncare
Îi spun mamei să îmi dea
Tot ce în cămară are:
Ţie, lapte, pifteluţe,
Pentru Cra un grăuncior,
Feşe, spirt şi pastiluţe
Să-l fac bine la picior.

Staţi cuminţi pe lângă casă,
Aşteptati-mă aici
Şi-n curând vor sta la masă,
Trei prieteni, trei catici!