Plecarea ta din gara pustie
A fost un gest oarecare, şi-atât.
Doar că-n seara aceea târzie
Am rămas pe peron singur şi mut.

Prea te crezi buricul pământului:
Vezi-te şi-n oglinda altor ochi
Şi-nţelege că nu-i treaba oricui
Să-ţi descânte, când ţi-e rău, de deochi.

Ai picioare frumoase, desigur
Doar că nu le întrebi unde te duc.
E uşor să spui: mersul mi-e sigur –
Când te ştii cât eşti de singură, cuc.

Îmi spui: Fiecare cu zborul lui!

O ştiam demult. De ce mi-o mai spui?