Unde sunt insulele verzi cu ciprişii înalţi şi sumbri cu o sete înfrunzită
cu portocali care ne cuprindeau în rodul lor şi cu miresmele pădurilor de iasomie noaptea când urinam pe roţile motocicletei sub luna plină
şi ne izbeam cu frunţile de ziduri

şi cine ar putea să spună de ce rosteşte un cuvânt în locul altuia
de ce acesta este destrămat iar celălalt asprit de o îngrămădire neînsufleţită
ce roţi se învârtesc deasupra ochilor orbiţi de prea multă lumină
şi cine ar putea deosebi amurgul insurgent de vagul constrângerilor adoptate

la urma urmei poate că ar trebui să-i ard un şut celui ce-şi foloseşte piciorul şi fragila lui memorie de câine ca să vadă cum îmbătrânesc
doar ca să redevin copil şi să dispar

şi nu mai vreau să spun nici da nici nu