Une femme est plus belle que le monde où je vis
Paul Eluard


Noaptea ridică pavilionul de jad
Freamătul copacilor - flaute sub lună -
Două mărgele de luminiţă
Ezită printre crengi serpentine

Dacă ar izbucni un glas
Un glas rupt din noapte
Cum ai rupe o fâşie de cit
În inimă ar lovi o pietricică
Sau statuia unui fluture
Şi ar suna ca în geam

Stăruie parfumată chemare
O mână se aşază pe umăr
Frunză moale cu destinul în nervure
Noaptea s-a îngrămădit în ochii femeii
Şi tu te ascunzi în noapte
Binevenită e fruntea rece
Mâinile plante luminoase
Şi părul alunecos ca nălucile
Elixir ademenitor

De undeva un cântec
Se dizolvă-n aer
O melodie se desface ca un buchet
Ca un balon de păpădie

Fântânile visului au hrănit aşteptarea
Au plecat uşure
Cineva rămâne de veghe
Lângă culcuşul furtunii domesticite