e noapte ziana e noapte şi gol
ţiganii în boxe le cântă
ah cât aş vrea pământul să rupă
picioarele astea de nuntă

în mijlocul serii un prunc vinovat
de sete de viaţă şi sete de moarte
în braţe mă strânge-mi sărută obrazul
dar sufletul meu e departe

undeva am ajuns şi nu mă întorc
e soare şi smoală şi mii de albine
cineva-mi zâmbeşte mă invită la dans
dă-mi pace străino din mine

te iubesc – atât ştiu atât pot –
dar braţele mele şi paşii sunt moarte
gardienii de sunet ai gândului meu
m-au închis cu gratii de carte

într-un colţ beau şi beau mult mai beau
vreau să plec dar mă mint sunt aici
otrăvit mii de başi deghizaţi în arcuş
şi nici inimă nici cuvinte şi nici

mă cac pe manea
cu auzul ridicat ca un câine