Sunt clipe când aº vrea sã-þi spun:
(cu buze închise) ascultã-mi viaþa!
Nu e nevoie s-o vezi ori s-o citeºti,
trebuie doar s-ajungi s-o asculþi.
Am avut al meu doar un pogon de cer
(un acru, un iugãr, o milã marinã?)
ºi sub atâta spaþiu mi-am vãzut de-ale mele .
straturile de legume ºi cubul cu cãrþi;
bãtrân agricultor de himere, cu oase troznind
de trecerea berzelor, toamna, ascultând
cu înfrigurare clinchetul radioului cu galenã
care tocmai anunþã timpul probabil de ieri.
Mi-am arat cinstit ficþiunile
cu uneltele de faianþã dogitã, am aºezat
asupra lor ploaia ºi pentru o singurã garoafã
am pornit roþile uriaºelor mele mori de vânt.