pietrele au căzut din turn peste cuvinte
supunându-le legilor decadente ale gravitaţiei
ca să poţi pluti undeva deasupra lucrurilor
ca să nu atingi cu vârful piciorului pământul
te strig de fiecare dată prelung
tuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu

voi incendia lumea pentru a vedea
în cenuşa lucrurilor adevăratele cuvinte
care le fac posibilă existenţa
singurul antonim perfect al timpului
rămâne poezia al literei secunda

cuvântul lup urlă în cuvântul lună
mai real şi mai înfiorător decât lupul
nu recunosc decât realitatea semantică
de teamă să nu anulez existenţa lucrurilor
de teamă să nu rămân singur

da-ţi-mi numărul exact al pietrelor
cu care a fost ridicat Babelul
şi vă spun exact câte cuvinte
vor mai trebui inventate până la Dumnezeu