Cum umbli fără cauză şi scop
Pe negrele, murdarele şosele,
Întruchipare a tristeţii mele,
Vitreg copil al lumii, câine şchiop.

Şi lacrima ţi-o bei, strop după strop,
Şi ei îţi frâng spinarea cu zăbrele
Şi-n propriul sânge vor să mi te spele,
Mănuşi să fii şi să te dea la shop.

Vai, şchioapeţi într-o lume nemiloasă,
Lovit de toate roţile, suspini,
Nu poţi nici să mai mergi, nici să te-nchini,
Cei care fug în pace nu te lasă.

Aşa ni-i soarta noastră* de străini,
Tu, câine şchiop, fost animal de casă.


*De lovituri mortale să fim plini
Şi hăituiţi, să ne simţim acasă.