despic viaţa în două jumătăţi de pepene
roşul ţi-l dau ţie verdele îl opresc pentru mine
seminţe negre cuvintele nu mai încap în felii
de mână despărţirile noastre stau de vorbă
la o răspântie povestind nori turla unei biserici
împarte înaltul în cruce cu spinările căpiţelor de fân
pe fundal surâdem maturităţii zâmbet înţelept
eu în numele tatălui tu în numele fiului
adunăm înserarea în poală cu flori de aramă
să batem în piroane cuiburi părăsite de berze
însemnându-le de întoarcere calea dacă vor reveni
coaja cerului se crapă subţire fisurând aşteptări
desfacem viaţa în două jumătăţi de culori
verdele ţi-l dau ţie roşul îl păstrez pentru mine
înflorindu-mi în carne sărutul tău la plecare
să nu te uit