Cand frumoasa mea mama
Lupta sa nasca un copil
El Nino
Secera radacinile,
Inunda drumurile,
Radea stralucirea privirii.
Speriata, moasa orbecaia sa lege buricul,
Dar VAI, turbatul meu tata
ma zvarlea pe fereastra.
Cand m-am trezit ajunsesem la maturitate
Si oamenii se uitau curiosi catre mine:
“E fata de tandari,
Copil din flori al zinei cu soarele
Priviti-o, priviti-o atent,
Cum beata se prabuseste in sine.
Aluneca mereu pe semnele de cerneala, cu o pana.”
“Se imperecheaza cu visele…..
si… toamna uscata si trista
coboara in vizuina pamantului
sa-si viziteze prietenii scorpioni.”
“Nu-i bine vacii noastre
Spunea mama,
Sa schimbe vorba, sa uite vecinii, gresala.”
Doar vraciul satului
Imi cerea sa uit si sa rad la oglinda,
S-astept calaretul ce va ca sa vina
Acum sau peste o mie de ani.

Atunci a inceput ca sa strige,
Omul, acela calarind pe asin
“N-ati vazut-o pe fata de cioburi ?
Am un dar pentru ea:
O carte de Garcia Marquez
Si un copil.”

Mama a inceput ca sa planga,
In dimineata eclipsei ma pusese pe foc
Si ma-mpartise-n vecini.
Fugind a luat in brate copilul:
“N-am nevoie de carte
Si ea nu era fiica mea.”

Pentru o bataie de clipa,
Zimbrul odihnit adormi.
“E noapte in zi!”……..
…….”Priviti inelul de diamante!”…….
“Bunicule, ia-ma in brate,
Vreau sa-l culeg pentru ea.”

Mirosea a mere stricate in uriasa gradina zoologica
Am plecat mai departe,
Eu, un print pe asin, un copil
Si o carte
In lumea ce atunci se trezea.