poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pleoapa ca prezervativ
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-21 | |
Tikun sau Cele sapte morti il imbraca pe kabalist cu infiorarea inceputului
Bărbatul plînge după adonai 1. eu știu să leg în ritual uimirea de-a întîmplărilor carapace: merg ca și cum capătul drumului ar depăși risipirea lumii măcar cu un țol, plinul nu e plin și golul nu e gol visul iese din mine cum un graal pe care-l vor umple măturătorii de iluzii cu golemul cel mai curat am șase sute treisprezece jertfelnice de pămînt și nici o picătură de sînge, bărbatul meu stă în buricul pămîntului și plînge In mine crește un zid 2. vai, încă nu mă pot hotărî pe cine să duc în suflet pînă la Chesed, lăsîndu-l tigrilor hrană și pe cine să ridic la îngerul Abelé, ofrandă în uitare. în mine crește un zid ce-i desparte pe famulii muți de mare sînt singură în magazinul de antichități și nimeni nu va veni să cumpere amprentele cuvintelor de pe masa de cult: cîndva, acolo, o femeie își frămîntase cu trudă bucățica de lut pînă ce un bărbat începînd s-a făcut și s-a desfăcut apoi din același grai. în nezidit se oprește golul. cine va înfige în inima lui o sulița ? Miei în capsula de opiu a luminii 3. numai în povestirile despre moarte spuse noaptea de Pablo, un străin de aceste locuri trece ostenit dintr-o parte în cealaltă a zidului, ducînd cu sine o cheie. ceilalți chibiți se întorc în cochilii și mă întrebă din cîte femei se face coama focului maramă de fecioară. de m-aș ascunde acum, cuvintele lor de beție ar fi înghițite prin gîtul pîlniei de întîiul om. nu pot scoate mieii albi din capsula de opiu a luminii: ei sînt acolo pentru a mă chema, doar un semn eu sint in pintecul halucinatiei Cîntec de înfiripat limita 4. cîteodată, ușa care ar fi trebuit să rămînă închisă mă absoarbe în timpul ființei ce nu voi apuca să fiu: o femeie cu aripi își duce zilnic bărbatul la fîntînă, pruncul atins de izvor se preschimbă în cîntec de înfiripat limita lucrul se ridică la ființă în Hamor Golim, nu sînt sigură că mai am vreme să intru în strînsoarea teascului ce mă va da luminii fir. abia mai aud cum se duce Pablo la litera Chockmah trasînd cu un deget peste lună neînceputa mantie a spiritului Ce mai faci, miez al sinelui ? 5. respir de parcă aș scrie o scrisoare lui Kether: ce mai faci, miez al sinelui, cine mai suflă asupra ta înfiorarea începutului ? de la fereastră se vede bine cum vîntul smulge copacii din ochii pămîntului și mi-i aruncă mie în suflet. dacă nu aș privi cum se coace lumea ca o pîine de lut în vatră, aș plînge mi se întîmplă să aduc acasă copiii ce nu au încăput în arhetipul iubirii și să iubesc mai apoi și ura lor: fiarelor le trebuie sîngele meu pentru a-și vindeca invaliditatea. înainte de a fi pămînt am fost tikun sau cele sapte morti cit sapte nasturi la camasa kabalistului Sînt mai aproape de mine cînd nu sînt 6. fiecare pas mă scoate mai ușoară dintr-o închipuire călăuzitoare. sînt mai aproape de cea care nu mă vrea. sînt mai aproape de cea care nu mă știe. sînt mai aproape de mine. dar nu mai sînt dacă astăzi ar fi mîine, eu tot aici aș fi și tot niciunde și mieii mei albi ar străbate ceața așternînd cu botul zăpada direct pe cer, dacă mîine ar fi azi Inainte să fi fost pămînt am fost tikun 7. nu-mi mai amintesc ce sunet scoate apa cu care morții tineri ne scaldă ca pe ultimele figurine de lut din Binah Mazurka în A-Moll Le Petit Hébreu începe exact acolo unde toate lumile născute din tikun transparent mi-au înscris ecuatorul lor pe creștet și înțeleg că nu de neștiute dimensiuni ma voi satura ci de un alt nivel de energie și de alte nuclee semantice cu care cîntecul chaosului poposește în ființă pentru a o scutura de cuvinte ca de cireșe amare: Chopin se gîndea la mine ca la o femeie din care nu va putea izbucni și la care nu va reuși să se întoarcă înainte de a fi fost pămînt am fost tikun, ritm cu care lumea ar trebui să înceapă în "Poemian rhapsody - Cartea donei" (Tikun) p. 61 - 68. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate