Albastrul din florile pământului
Pofta vântului din cireşe coapte
Tremurul palmelor, mângâierea trupului iernii
Fuga de câinii rebeli ai păcatului
Ochii înlăcrimaţi ai pământului fără dragoste
Păsarea răstignită în coaja copacului indiferent
Ultimul fulger aruncat în mare
Umbra albă din fruntea fără speranţe
Şi încă vreo câteva milioane de metafore
Nu mi-ar ajunge să compun
Lumea de o secundă
Şcoala aceasta de poezie în familie
M-a îmbolnăvit de o dulce nebunie.