Spune-mi draga R, te-a durut cand i-am zis lui despre scrisoare? Te-a durut cand i-am povestit tot ceea ce tu considerai secretul nostru, tot ceea ce tu considerai sacru? Te-ai gandit la mine ca la ultimul om de pe Pamant si ai folosit aceleasi cuvinte pe care mi le-ai spus atunci in parc despre fosta ta prietena? “Dai prea mult din gura!”, cuvinte care mi s-au intiparit in creieri; mi-l sfredelesc zi si noapte. Cand inchid ochii si-ti vad chipul, aud cuvintele astea in urechi si stomacul mi se stranga dureros.
Spune-mi daca te-a durut la fel de mult cat m-a durut pe mine cand am auzit acele oribilitati venite din gura lui? Asta iti doresti sa faci cu persoana care te-a respectat mereu si care s-a gandit la tine atata timp? Vrei s-o imparti cu cel in a carui umbra vei sta mereu pentru ca esti prea las ca sa iei masuri?
Si totusi, ceea ce a fost sacru cu adevarat, nu am dezvaluit. Oare atunci ce te-ar mai fi durut? Sufletul, daca ai asa ceva? Si iar mi-am pierdut increderea in oameni, si iar am dat o pagina din viata mai departe. De fapt nu cred ca am avut vreodata incredere in nimeni, nici macar in tine.
Vreau sa te indoiesti de fiecare vorbulita pe care ti-am spus-o, vreau sa te intrebi daca fiecare confidenta pe care ti-am facut-o a fost reala sau doar un test. Chiar crezi tot ce ti-am spus? Nu sunt oare doar o scriitoare plina de imaginatie si o actrita desavarsita? Nu am vorbit oare prea detasat si cu zambetul pe buze mereu? La asta vreau sa te gandesti diseara, inainte sa adormi, in timp ce te zvarcolesti ca un vierme in noapte, cand te trezesti. Aceeasi intrebare, mereu si mereu: “Cat de sincera am fost cu tine?”


Ce este sacru: ceea ce se afla alaturi de scrisoare.