Stupefiat,

mai încerc o dată să introduc cheia-n broască. Şi reuşesc… dar, ca-n cazul primei tentative de a-mi debloca accesul în apartament, cheia… cheia mea! (pe care o port la gât de la zece ani… de la zece ani!... mai exact, de când părinţii m-au părăsit, rugându-mă să am grijă de casă în lipsa lor), cheia asta afurisită… îmi refuză acum, cu obstinaţie, şi cea mai măruntă mişcare de rotaţie. Frustrant! E al naibii de frustrant!

Enervat

la culme, încep să lovesc în uşă cu pumnii şi cu bocancii. Vecinii, alarmaţi de zgomot, ies pe hol, unul câte unul, pentru a identifica sursa de bruiaj a liniştii publice. “De ce vă uitaţi urât la mine? N-aţi mai văzut un om care nu poate intra în casă?!”. Le adresez, urlând, un set complet de injurii, după care îmi reiau munca de demolare. Cu mult mai multă râvnă.

Fericit

că am reuşit, în sfârşit, să-mi dobor uşa de la apartament, emit un chiot asurzitor… pentru vecini. De această dată, nimeni nu se mai încumetă a ieşi pe hol. Înţelept. Când mă simt în culmea fericirii, cum mă simt acum, devin de necontrolat. O fiară!

Bulversat,

umblu din cameră-n cameră şi… realizez că nu mă aflu în apartamentul meu. Nu recunosc nici o mobilă, nici un tablou, nici un covor. Nu-mi recunosc nici instalaţia de duş… Totul mi-e străin. Ce naiba caut eu aici?! Unde mă aflu, exact?

Nedumerit,

ies din acest apartament străin şi mă-ndrept spre uşa de alături. Pentru a cere informaţii în legătură cu actuala mea locaţie. Bat la uşă. Dar nimeni nu-mi deschide. Sunt supăraţi pe mine pentru că i-am înjurat mai devreme? “Deschideţi, vă rog! Îmi cer scuze pentru ce am zis mai devreme… Nu doresc decât să ştiu unde mă aflu. Deschideţi!”.

Ameţit,

mă prăbuşesc în braţele unui domn solid, care a apărut… nu ştiu de unde a apărut. Sunt prea ameţit pentru a mă gândi la asta. Cred, totuşi, că el a apărut odată cu înţepătura pe care am simţit-o în braţ. Cred că… cred… că… nu… mă… simt… deloc… bine… “Duceţi-l înapoi în celulă! Şi asiguraţi-vă că nu va mai deranja pe ceilalţi pacienţi…” sunt ultimele cuvinte pe care le mai aud… înainte de somn…

……………………………………………………………………………………………........................

Stupefiat,

mai încerc o dată să introduc cheia-n broască. Şi reuşesc… dar…