Sunt ei 2. Restul mulþimii trece nepãsãtoare pe stradã. Mulþimea plimbã cãrucioare cu bebeluºi, poartã ºacoºe pline de cumpãrãturi ºi ochelari de soare. Cei 2 poartã cãmãºi albe cu dungi albastre. Bicepºii le joacã sub pânza curatã. S-au aºezat la colþ de stradã ºi au început sã-L vândã pe D-zeu. Mulþimea e nepãsãtoare. Zãpuºealã. Bebeluºii plâng, ochelarii de soare pleznesc în mii de cioburi. Ei continuã sã caute cu ochii vreo fiinþã labilã psihic. Pe stradã toatã mulþimea e ca un soldat roman plin de rãni ºi decoraþii. Dramele se ascund în spatele ochelarilor de soare. Ei 2 ºtiu. ªtiu tot. Spionii lui D-zeu sunt agili. Abordeazã o bãtrânicã cu pielea zbârcitã. „Doamnã dragã, vreþi sã ajungeþi în Rai?!” „Unde sã ajung maicã?!” „În rai doamnã, în rai!” „Da’ cine eºti dumneata tinere?! De unde ºtii dumneata unde-i Raiul? Ai vreo hartã cu locaþia exactã?!” Pentru o clipã cei 2 vânzãtori de fericire biblicã se gândesc, cautã o modalitate de-a aº arunca plasa cu dibãcie pentru a pescuii coºmarurile bãtrânei cu pielea zbârcitã. κi fac inventarul refrenelor biblice pentru aducerea pe calea cea bunã a rãtãciþilor cu medie de vârsta de 70 de ani. „Doamnã dragã, Iov...” „Iov?!” Sunã telefonul bãtrânei. „Da! Costele?! Tu eºti?!... N-am luat maicã cartofi cã-s scumpi. Lasã cã iau vinete sã facem o zacuscã... Da-da!... Bine... Ajung repede! Hai închide cã consumi mult!”
Soldaþi romani defileazã prin faþa celor doi spioni ai Domnului. Cu ochelari de soare ºi cãrucioare pline de bebeluºi. Nu cumpãrã nimeni azi. Nu e o zi bunã pentru a vinde biblii ºi fericire edenicã la kilogram.