nu mai ştiu nimic de mine de multă vreme. mi-am tot dorit să te urmez. plângeam chircită pe scările spitalului şi nu credeam. nu ţi-am mai ştiut trăsăturile. m-ai lăsat rătăcind repetându-mă la infinit reinventându-te.

sunt zile când nu îmi mai amintesc decât marginile ştiu unde mi-e limita. între ele haos.

o femeie intră în scară cu copiii de mână. târâie după ea sacoşe. nu sunt eu. nu mai sunt eu.

câteodată cred că eşti pe undeva şi mă priveşti pe ascuns. mă străduiesc să zâmbesc. ştiu că asta te-ar face fericit.





cântece spre tine