câteodată dispărea zile întregi în interioarele lui antifonate

pereţii se curbau după forma ta
nicio ieşire doar coridoare metalice în care numeri secundele claustrofob ca un alergător de cursă lungă prins în ascensor
primele ţâşnesc mâinile rup fereastra din zid

apoi gândurile cu aer comprimat/
hazardul/ sufocarea de sub degetele ei inocente şi albe cu
gust de chinină

asasinul meu preferat nu dă greş niciodată. centrează luneta
şi trage

snapshot de la 50 m
zidurile nu fac zgomot când trăiesc numai umbrele noastre siameze răsuflă vâscos prin acelaşi plămân de fier forjat se strecoară prin creneluri traversează galerii şi viaducte/ podurile n-au puncte obligatorii de trecere
doar lanţuri

încă un pas
zoom optic niciun filtru de lumină nu vorbim despre corpuri plutitoare
în preajma statuilor

se merge în tăcere


ar trebui să ştii mai multe despre camerele fără pereţi despărţitori respirăm prin acelaşi tub subţire dublu securizat eu mereu la celălalt capăt fără aer
nu ţip
vasele comunicante nu se deosebesc între ele aceeaşi tensiune acelaşi gol de memorie
vârfurile pe marginea acoperişului
textura intactă
apoi
vidul

~ // ~

vorbim despre fizica lichidelor fierbinţi
ei nu ne-aud fac fotografii lângă palatul lloyd aruncă bănuţi în fântâna cu peşti

mâine îmi vor lipsi toate astea
cutia muzicală art nouveau jucăriile din lemn ceasurile de serie mică ciocolata neagră băută în picioare lângă hilt & vogel

în piaţa operei uneori noaptea
se-aud scâncete
dar eu ştiu

statuile nu dorm şi nu
plâng

niciodată