Mereu am câte o întrebare, din asta de îmi cauzeaza o ºedinþã de brainstorming urgentã ºi inevitabilã. Uneori este una banalã, obositã " ...mã iubeºte?...de ce mã iubeºti?....de ce pe mine?...si..cât mã iubeºti?.. Dar mâine, mâine mã vei iubi la fel ca ieri?"
Alteori este câte una mai tabu, sau poate nu... Dar totuºi.. cine ºtie? Nici mãcar eu.
De ce iubirea adevaratã are nevoie de orgasme? Sau nu are? Poate cu asta se hrãneºte, parca n-am vãzut nici una sã trãiascã mult fãrã...cred!?
Oare e bine sã-i dai prea multe, nu are ºi ea o siluetã de întreþinut..?? Ar trebui, însã oamenii nu se gândesc la iubirea lor ºi la silueta ei, ci se gândesc s-o aibã cât mai mare ºi mai satisfacatoare (iubirea...nu altceva).
ªi uite aºa sãraca iubire trebuie sã se târascã mereu cu multe kilograme în plus, pânã nu mai poate ºi se dã bãtutã.
Sã fie mare spunem, sã fie nelimitatã, nemãrginitã, nevãtãmatã, dar nu ne gândim la binele ei, ci la binele personal. Daca ne-am opri un pic ºi am privi-o, ne-am da seama cã nimãnui nu-i place sã fie supraponderal.
E bun uneori un echilibru pe care sã-l stricãm din când în când.