era iarnă iubito stăteam lângă ferestre
ningea crepuscular
purtai o blană grena cu dantelă pe margini
între le jardin du luxembourg şi
le café des trois colombes
spaţiile treceau unul câte unul noi glisam încet
graseiam şoapta cafeaua ascultam sensurile tăcerii iubito
nu ne grăbeam, îţi scriam poezii pe geamul uşor înclinat şi el
cu accentul aïgue al mirării circumflexul nopţilor
arcul de triumf era un ţârţ pe lângă inimile noastre portocalii
îl învârteai pe gleznele tale în botine subţiri şi
transparent până la cer îmi făceai
scări de griuri nuanţe moaţe erai
fantastique
acum iubito
nu mai bei cafea eşti vegetariană porţi pantaloni
trei sferturi de suflet şapcă ţi-ai tăiat părul
scrii pe bloguri duci cu tine o mască verzuie şi eşti trendy iubito
ai prieteni virtuali şi le asculţi rânjetul
fantastique
când îţi spun
zăpada e murdară zăpada e oranj
teme-te