Din când în când, se oprea din pictat şi din povestit şi mă privea fix. Nu atât pentru mine, cât pentru priveliştea lăsată de povestea ei pe chipul meu...

Aerul jilav, de după ploaie, inveli ţipătul pescăruşului cu amestecul sărat de alge, scoici şi peşte. O rafală scurtă de vând îl smulse de pe terasa farului. Trupul, aproape inert al zburătorului temerar, părea că se va zdrobi inevitabil de pavajul cadrilat al piaţetei. În momentul în care mă aşteptam să aud izbitura, o altă rafală, mai puternică decât prima, îl împinse pe acoperişul de deasupra Terasei lui Herimon. Un alt ţipăt, a uimire, atrase asupra sa cârdul de ciori care-şi disputau scoicile cu pescăruşii de pe mica plajă de lângă Casino... L-ai cunoscut pe Pierre Nadar? Stătea cu ciocul sub aripă să nu vadă cârdul de ciori năpustindu-se asupra lui. Un lătrat de câine, apărut parcă din pământ, sperie norul negru de hămesite. Nadar şi-a deschis aripile, ca pentru a se apăra. Dar Dorra s-a oprit la o palmă de el, s-a lipit de terasă, ca într-o răstignire, a întins botul spre aripa stângă şi-a început să-i lingă rana...