când am deschis ochii prima oară eram un animal, eram mai puţin decât un animal, eram o cameră de luat vederi, un obiect care vedea alte obiecte. atunci de frică am închis repede ochii şi-am adormit la loc.

când m-am trezit a doua oară toate erau acolo, toate erau la fel. în cap îmi ticăia ceva, se învârtea repede, ca un şoarece prins, nu găsea nimic. o lua de la capăt. apoi a început să roadă din os. vrea să iasă afară – mi-am zis cu grijă, să nu cumva să mă mişc. într-un colţ s-a deschis ceva rău ca o gură neagră care pândeşte în spatele uşii. apeşi încet pe clanţă şi mai apuci doar să o vezi venind.

a treia oară am deschis ochii repede. aproape de mine se auzea foarte egal şi neîntrerupt un urlet. de groaza ce m-a cuprins am muşcat perna. tot atunci se făcu linişte. în jur toate erau curate. acum ieşeau din mine lacrimi, sânge şi muci şi nişte sunete mici. degetele se chircesc ca la păsările moarte, degetele ca nişte păsări moarte, degetele moarte. aici nu e nimeni să te cuprindă. o rază de soare peste mine. eu am uitat ceva. o rază de soare peste mine, mă taie în două ca un cuţit. ei au tăiat ceva din mine.