Tu mi-ai urat o noapte încâlcită, ea îmi dăduse o piatră albastră, iar mica mea muză se amuza cu o foarfecă de croitor cu care decupa semne de carte.
La capătul scării, o tablă imensă de şah, fără nici o piesă pe ea. Am scos eşarfa albastră… Se zice că, în lunile de vară, în fiecare dimineaţă, culegătoarele de scoici... am suflat pe ele şi-am cerut: Yames de şase. O voce de soprană... se coloră cu lătratul de câine din curtea casei cu iederă. Vrei ceva mai încâlcit? Ei, bine! Chiar asta vreau. Am destule motive. Pot să te întreb: chiar e nevoie de motive într-o poveste? Despre toate îţi voi povesti, dar tocmai pentru că eşti aşa de nerăbdătoare, de data asta merg pe amânare. Jumătăţile inegale le trăim zilnic. Acum să ne vedem de joc. Tu eşti la mutare. Cum, ce jucăm? Şah cu hazardul….