...ar mai fi de spus, dar asta la Tympul potrivit...

κi lasã poeta ascunsã dorinþa pe-o frunzã de verde ºi-un gând împietrit. De unde se vede cum visul se pierde-n durerea cu naºteri ºi-n El înmiit. Trecuse povestea-n cântarea cu þãrm. Stradela, lãtratul, oglinda ovalã... Pun nod de albastru pe gând risipit în clepsidra în care doar peºtele-n ploaie-i tãcut ºi iubit... nimic nu-i ceea ce pare... iar peºtele-n ploaie þi l-am arãtat...Tu ºtii cum este acolo, la mine, unde pescuiesc vara? Plaja se numeste Gâtanul... ce plãcut este sã te ºtii urmãrit... ºi tu sã faci dragoste cu Dumnezeu... ªtii cã mie ºi acum mi se pierd scrisorile de mânã. Poate de aceea þin la aceste scrisori. Sã vãd pânã unde ºi cât se întind rãdãcinile acestei poveºti...

Ai dorit sã ºtii povestea acestui portret. Atât ºtiam. Cã-i început într-un peisaj cu o cãrare coborâtoare spre mare. Ca sã aflu mai mult, l-am cãutat. Am alfat cã-i dificil ºi suspicios. Cã deºi este în mare lipsã de bani, nu vinde din atelier. Cã de povestea vânzãrilor se ocupã un evreu cu care tocmai mã certasem într-o searã la Cârciuma lui Herimon. Se zice cã, în lunile de varã, în fiecare dimineaþã, pe cãrarea asta coborau ele, culegãtoarele de scoici... Zvonurile erau tot mai contradictorii. ªoaptele se încurcau singure. Se fãcea cã iar e searã. Una din ºoapte imi povestea despre domniºoara (J), de pe plaja de la Costineºti careia i-ai facut poze cu rogojina ºi cu nava eºuatã. Alta-mi spunea despre domniºoara Cristina. ªi aici, lucrurile au început sã se complice întrucât printre scrisorile lui erau mai multe Cristine...