Mă adâncesc în tine,
în depărtarea ce se lasă
între plecare şi sosire...
E o cădere de stea în mână,
deja întinsă de noaptea albă
vegheată în taină de lună...
În casa dinspre stânga,
lumina rămâne veşnic aprinsă...
Galben brodat cu albastru,
ecou al căldurii
venite cu şoapte din astru'
...treaz mereu în dezastru...
Trag perdeaua,
să ascund ziua care se stinge
între plecare şi atingere...
În casa dinspre stânga
apare o scară ce bate-n atâtea trepte
...să ajungă...