Numãrã-mi brãþãrile, ºi scrie culori, ºi naºte-mi cuvinte, ºi zboarã-te, flutur!... Eu n-o sã-þi numãr dinþii, ori firele albe… cum n-am numãrat nici perele copilãriei, furate, din pãrul moaºei Gherghina, dintre porumbii din spatele casei, pe coastã. Ce pere, Doamne! Urâââte, zbârcite, diforme, c-abia ghiceai ce sunt; da’ dulci, aurii, ºi zemoase, ºi-aveau un parfuuum!... Mmmm, o nebunie! Le simt in gurã ºi-acum.

Þi-am spus? De curând, am o livadã de peri in camera mea, ori a ta ( nu mai ºtiu), ºi-un ochi de vãduvã, ºi unul de copilã, deschiºi amândoi într-o varã cu ploi, proaspãt întoarsã fiind, de pe o altã coastã (din sud), fãrã peri cu parfum… Sã þi-o arãt într-o zi, de-ai sã vii. De livadã zic.

Numãrã-mi brãþãrile ºi scrie ce vrei, din ce simþi! Ssst! Eu n-o sã te numãr, nici împart în careuri; te iau întreg… cât mai eºti, ºi mai pot. Tu numãrã-n gând, cât mai ºtii numãra ºi cât eu mai adun brãþãri de argint, pe braþul meu stâng...