totul se compensează în nenorocita asta de viaţă
spuneai într-o dimineaţă frământând între palme tot ce era mai străin. a urmat o uşă cu creieri zdruncinaţi o cafea aproape terminată o jumătate de gând scuipat printre dinţi.
dezlegarea asta e frumoasă şi sălbatică ca un cal de rasă
gândeam în timp ce tu deveniseşi o pastilă efervescentă
într-un trup aproape lichid.
ai trecut prin mine pe trecerea de pietoni
e poate singurul lucru regulamentar pe care l-ai făcut şi singurul pe care nu era nevoie să-l faci.

eşti provocator ca oja roşie de pe-o unghie
complimentele vin mereu la spartul târgului
tot pe planeta asta am rămas dezamăgindu-ne reciproc -
poate singurul lucru reciproc suportabil.

tăcerea e rotundă şi gonflabilă ca un colac de salvare.