aici seara vine cuibărită în florile de vanilie
întunericul ciopleşte discret coloane de abanos
ce sprijină cerul şi toate păsările lui
fâşii de umbre se scaldă-n trecători şi
poduri arcuieşte luna spre Anguilla

dar vântul nu doarme suflă în ogive cu milioane de guri
cu biciul de argint goneşte o herghelie de armăsari noateni
sub căpăstrul de alge şi corali în tropot val după val

pe şezlonguri odihnesc pălării de pai o clipită doar
apoi se rostogolesc sub palmieri
în depărtare plânge un albatros înfometat
dând târcoale luminii puţine
a unui catamaran ancorat într-un golf

licurici şi ţânţari fac tumbe de zor
o mangustă ţâşneşte dintr-un pom
ca lumina dintr-un bliţ performant

e atâta albastru în carnea nopţii
încât mi-e teamă să nu mă tai în cristalul
care fierbe în nisip

vino mai aproape fără cuvinte în lanţ
numai tăcerea să se adăpostească la picioarele noastre goale
adormind să viseze că-i încă devreme
să devină un zid

lasă şampania să cânte-n pocal
răsuceşte alene ţigara de foi
muşcă-ţi buza de jos cu nesaţ

dimineaţa-i departe
ce există acum nicicând nu va mai fi
să feliem această noapte
s-o aruncăm în mare
şi toate istoriile
arheologii


saint-martin - baie rouge
8 nov. 2006