azi n-am chef de nimic
aşa că o să stau ca un trântor în pat
atârnând inutil de capătul ţigării
o să-mi iau telecomanda şi o să zapez
până mi se vor închide ochii de somn

ştiu draga mea că asta nu e poezie
m-au intoxicat douămiiştii cu fumuri
mai lipsea să slobozesc printre rânduri
nişte cuvinte care să-mi crească audienţa
inspir expir inspir expir gata cu fumurile

acum trasez cercuri unul după altul
strâns lipit de secundarul ceasului
pe care mi l-au strivit incertitudinile
număr orele care mi-au rămas până când
inima va înceta să-mi mai bată
şi nu-mi rămâne decât să-mi cer iertare
că n-o să te pot iubi la fel

gata iubito ştiu că nici asta nu e poezie
mă duc imediat în bucătărie ca să spăl vasele