nimeni nu ştie. M e îngropat în tăcerea lui de ciment. respiră griul. îl desface în fâşii ca să-i ajungă. M numără zilele cu soţ şi mi le dă mie. mi le bagă în buzunar pe ascuns. eu le găsesc moarte de-o zi ca pe nişte vrăbii.

M iubeşte. nu ştie nimeni.

M nu poate să cânte. nu poate să meargă. nu poate să lipească zilele una de alta. nu poate să-şi fluture iubirea ca pe un steag. nu poate să o scrie pe garduri.

noaptea M e liber să se creadă orice. el se crede înjunghiat şi plânge.

M nu e singur. cu el sunt toate îndepărtările. îşi smulge numele şi îl aşează la orizont. soarele apune şi răsare din M. dar nimeni nu ştie.