rup totul în bucăţele mici
strâng braţe şi propoziţii fracturate
cu un dos de palmă mătur tot jegul
din ochii mei
până şi pânzele de pe faţă le-am adunat
bine, le-am luat şi pe alea de pe pereţi...

să fie totul bec
ca şi cum ar mai conta o mare linişte în urmă
fac un pachet mare, mare
şi-l arunc rânjind la ghenă

am trântit uşa în urma mea
cât am putut de tare
de aia nu mai pot eu de-o tencuială!
să vă ia dracu' pe toţi
eu am plecat!

nu vreau să-mi aud gândurile zornăind
nici blablauri cârâite din spate
în lumină
totul e alb
dacă intensitatea te orbeşte la ce-ţi mai trebuie ochi?

acum eu sunt afară
în afara mea