eram tânăr
eram viguros şi aveam plete bogate
ocoleam drumurile principale şi
răspunsurile directe
fabricam lumini în topitoriile gândurilor
spărgeam lemne cu barda şi
capete cu privirea
anihilam orice tentativă de intimidare
cu o sfială simplă şi calculată

azi sunt un bărbat oarecare
nici mai frumos nici mai interesant
îmi maltratez cu regularitate ficatul
în cârciumi de mâna a doua cu amici dubioşi
pierd vremea căutând şabloane de viaţă
după care să-mi croiesc un model auster
pot să-mi închipui o grămadă de lucruri
şi să creez un milion de chestii fără însemnătate
numai din dorinţa de a ieşi mai în faţă

nu mi-e lehamite de mine ci de ziua următoare
întotdeauna mai terifiantă ca azi
mă tem doar să-mi las nesupravegheate intenţiile
în singurătate totul îţi poate scăpa de sub control
totul se poate transforma într-o pojghiţă subţire
pe care ai păşi cu încrederea zdruncinată că
după toate câte ţi s-au întâmplat până acum
ai putea să ratezi chiar şi întâlnirea din urmă

şi abia atunci ai putea să-ţi doreşti intens să nu mai stai