am ţinut cuvintele-n creier până când mi s-a făcut rău
e miercuri deja
şi nici măcar nu-mi vine să fumez

poeziile sunt nişte frustrări negate, aşa cred ( şi-asta sună prost rău )
de-aia vreau să fiu furnică
să mă pot arunca fără să mor / să n-am dumnezeu
nici mâini nici degete
aşa m-am săturat de carnea asta ca atunci când nu zâmbeşti

am şters praful azi înainte să vii l-am ascuns sub covor
cu toate frustrările şi cu ieri
le-am aruncat în colţul acela denivelat
am strâns lucrurile am aranjat nimicurile-n bibliotecă
hainele în coş la rufe murdare
mă tot împiedicam de moarte pe hol
mă tot ridicam în grabă să te-aştept curat
/ mi-aş fi dorit să fiu copilul tău sau să fie ziua ta

m-am sărutat în palma dreaptă
am închis ochii, am zis hai, mai e o oră
am strâns palma
am închis lumina
am pus nişte blues
iar iubirea vine
dimineaţa cred
când toţi stau încă mahmuri la ştirile de pe proTV
şi eu mă bucur de tine ca de ultima zi
de mâine