asta nu-i poezie şi nici naraţiune nu-i
este aşteptarea, pe hârtie a muzei
în fumul de ţigară
şi aburii unei cafeluţe amenajate cu lapte
degresat şi foarte puţin zahăr...
când sună în disperare telefonul afurisit
ascuns sub perna patului răvăşit...
-doamne! e ea- muza mea- mă arunc
disperat
spre telefonul fără fir
-alo, alo..., telefonul sună ocupat....,
de cine ocupat?
revin la activitatea mea domestică, fum şi fum
ţigară după ţigară înghesuite în spaţiul mic dintr-o cutie
de pate de ficat recuperată din coşul de gunoi
al vecinului de apartament...
scrumieră doar am avut dar a trebuit s-o arunc
pe geam că altfel lua casa foc..., ei! amintiri.
au trecut cateva ore...
telefonul sună-n draci şi mă trezeşte din disperare
e ea muza mea la capătul celălalt, cu vocea caldă
şi arogantă printre blesteme am reuşit
să aflu că a răzbit până la mine
dar în fumul greu
de ţigară s-a împiedica de un "cuţu" mic sforăitor
şi rău ce-a alungat-o...
-şi eu o aşteptam-
glasu-i răguşit amuţeşte în furtuna de afară...
asta nu-i poezie şi nici naraţiune nu-i

am umplut –scrumiera-degeaba...