Netul, ultima frontieră…Acestea sunt aventurile navei literar - stelare Epigrama.
Misiunea ei este de a ajunge acolo unde nicio navă literară n-a mai ajuns, adică…la capătul răbdării.

Episodul (cu) chilot

Din jurnalul Mătrăgunei, alias lt. comandant Didina Troiţă, consilier tele-psihopat al navei.
Data stelară hăăăăăăăăt, hăt, hăt…

Zilele trecute, m-am culcat acasă, pe-o ureche şi m-am trezit telepurtată pe cealaltă, în nava stelară Epigrama - Enterprise. (Că-n visurile sci-fi-iste e foarte normal să fii într-o ureche şi să te trezeşti pe-alta).
Prin hubloul din dreapta al cabinei mele se întrezărea în apropiere o aglomerare de stele verzi, iar prin hubloul din stânga, o herghelie de cai de aceeaşi culoare. Puntea principală aducea cu puntea lui Varoli. (Asta, ca să vedeţi cam câte zburătoare încap pe craca unui biet trunchi cerebral…)
Distinsul Ion Diviza, care mi se păruse mie mai demult că aduce cu căpitanul Jean-ULuc, acum puteam să jur că-i PiGard în picioare…Şi domn căpitan tocmai se pregătea să plece într-o mică vacanţă luată după calendarul iulian. Cică, să studieze în profunzime o pitică albă…(Eu i-aş fi recomandat o pitică neagră, e mai focoasă).
- Să dea dracu-n voi, ne-a spus hotărăt căpitanul la plecare, să dea dracu, să băgaţi nava în vreo gaură neagră!
- Da’-n Atelier, avem voie? Întrebă cu voce timidă astronăucul Ruse.
- Dac-ar fi după tine, Ioane, o dată băgată, nici n-ar mai ieşi de-acolo…Da’ N.Bun-ul cela de Bunduri, pe unde umblă? Să vină pe punte, să preia cârma…
- Care cârnă? Ce cârnă? Ciripi Keiko E. Malec.
- Se ciondăneşte pe altă punte cu vulcanianul SareK-alimero. Tocmai s-au proptit frunte-n frunte, zise calm Riker Rodean.
- Şi dacă, totuşi, nimerim într-o gaură neagră? întrebă La ForGhiţă, jucându-se cu viziera.
- Atunci, traba voastră, descurcaţi-vă, răspunse răspicat căpitanul.
- Speram să ne daţi o soluţie, insistă La ForGhiţă.
- Eu îmi ţin soluţia pentru nevastă! Ia şi tu soluţii de la ceilalti epigramişti de pe navă.
- Asta e acum! Mai toţi epigramiştii de pe navă sunt în grevă de soluţii. Pe motiv că au nivelul mic! Zise Vulcanianul SareK-alimero, proaspăt apărut pe puntea principală.
- Şi, ce vină am eu, că aşa i-a dotat Mama Natură? Vreo idee, ceva? Doctor Cuzuioc ce propune? Continuă căpitanul.
- Doctor Cuzuioc umblă teleleu după atele, pentru navetiştii care şchiopătează. Avem o mulţime de infirmi pe navă, zise sora medicală OgawA. Andrieş. Ca şi el, de altfel…
- Păi, să mai teleporteze din ei la Spitalul nouă ... Ăia, au întotdeauna locuri!
- Şi, să rămânem fără echipaj? Sări speriat klingonianul Worf Rotaru.
- Atunci, cheamă-l pe Data-Jupp, cu inteligenţa lui artificială, poate găsiţi rezolvarea…
- Îmi pare rău, comandante, dar trebuie să vă anunţ că Faţă Agonică ăsta a dispărut… Am bănuiala că i s-ar fi oxidat cip-cirip-urile, zise W. Rotaru. Sau, s-o fi virusat pe vreo planetă…
- Da’ Didina Troiţă, pe unde buruieneşte? Mătrăgunăăăăăăă!
- Da, căpitane, răspunsei eu, din cabină!
- Fă imediat paşi pe punte. Şi lasă-ţi moaţele în cabină!
-Pe punte, sau pe poante, căpitane? întreb eu, ca să trag de timp.
(Adevărul e că, în viteza mare a teleportării, n-apucasem să-mi mai scot bigudiurile…Pe puntea principală, agitaţie mare…)
- Da’ de când ai tu poante, Didino ? Mă întrebă căpitanul, când mă văzu dând buzna pe punte. Mai bine, zi, (continuă el), ce propui să facem pentru nivelul bărbaţilor de pe navă?
- Să le dăm viagra.
- Şi, de unde luăm atătea tablete?
- Folosim replicatorul, zise La ForGhiţă…
- Pe dracu, sări ca ars vulcanianul SareK-alimero, replicatorul e defect, dă numai ciuperci. De-o vreme, toţi mănâncă numai ciuperci pe nava asta!…Dacă ar mai fi fost pe navă vulcanianul Spock-Poc-Cioaca…aţi fi găsit în cabina lui tot ce vă trebuia, dar aşa…
(Brusc, nava intră în navigaţie warp…Pe punte, toţi devin agitaţi…)
- Cine a dat comanda pentru navigaţie warp? Întrebă agitat citanul.
- Stai liniştit, comandante, zise SareK-alimero, e un fenomen normal, de câte ori apare inteligenţa extraterestră Q, membru al omnipotentului Q Editor Continuum…De câte ori scoate Q un oau, nava intră în navigaţie warp. Apoi, totul revine la normal. În schimb, avem altă problemă: un grup de locutusi borg, locuitori ai cu(i)bului poetic Burg Agonia, ne scanează de ceva timp…cred că vor să ne asimileze.
- Comandante, dacă bagi niscai catrene nereuşite unde nu trebuie în locutus Borg-Pan, ăla se va virusa garantat şi, dacă se virusează unul, apoi, se virusează toţi! Zic eu, inteligentă toată.
- Bine zici! Apoi, îi facem burgeri şi-i asimilăm noi. Că, tot ne-am săturat de ciuperci! Zise suav şi Keiko Malek.
- Tocmai tu, vorbeşti? O întrebă ironic lt. Barclay- F.Abel
- Eu, una, (mă trezii eu, iar), eu, una, nu m-am săturat! Mai mănânc vreo câteva episoade şi abia apoi mă teleportez acasă, la Spitalul nouă, c-acolo nu ne dau niciodată ciuperci, pe săturate!
- En…gazaţi-o! răcni, atunci, căpitanul, arătând cu degetul spre mine şi aşezându-se confortabil pe scaun.
Va urma

p.s . De spaimă, m-am trezit. Cu gura plină!